vineri, 26 noiembrie 2010

Articol nou...

Mă tot gândesc de ceva timp ce sa scriu pe blog, defapt, de duminică, de când am pus ultimul articol. Ei bine, mi-am amintit cu ocazia asta că eu mi-am făcut acest blog pentru că am ceva de spus, nu doar de dragul de a-mi face un blog. Şi pentru că îmi place să dezbat anumite subiecte până epuizez universul de discurs[dacă tot le am cu logica :))]

Şi mi-a amintit lucrul ăsta o întâmplare de Miercuri dimineaţă. Cum am primele două ore Desen şi Muzică, dirigul m-a învoit atât pe mine cât şi pe alte şase colege de la ore, să mergem într-o sală, să facem exerciţii pentru olimpiada la logică. Şi una din colegele mele a încercat să facă un exerciţiu pentru a le explica altor colege. Dar undeva a făcut greşit, a încălcat o lege, şi eu îi ziceam că nu e bine, şi am început să îi explic de ce e greşit, şi cum ar trebui să schimbe încât să fie corect, dar ea nu şi nu, că aşa scrie în carte, că aşa e corect. Am preferat să nu mă cert cu ea, şi să o las să termine înşiruirea de propoziţii, care formau un raţionament, şi abia apoi să îi explic. Dar şi după ce a terminat, şi după ce am început să îi explic uşor, păstrându-mi calmul, tot nu a vrut să înţeleagă, şi mă întrerupea în timp ce eu îi explicam...Lucru care mă enervează pe mine personal exagerat de mult.

De obicei mă enervez repede, dar niciodată nu imi vărs nervii pe nimeni, dar nu suport ca cineva să mă întrerupă când vorbesc. De la grădiniţă, ţin şi acum minte că doamna educatoare ne-a învăţat să nu vorbim în timp ce vorbesc şi adulţii, şi probabil de atunci am rămas cu asta în cap, dar chiar nu mi se pare normal. Mai ales când ţi se explică ceva, şi vrei să înţelegi, că doar vrei corect? Dacă şi atunci întrerupi persoana care îţi explică, păi cum pana mea să mai înţelegi? Şi în situaţii de genul ăsta, mă enervez de-a binelea, şi cum sunt şi eu, cu firea mea, nici nu te las să vorbeşti dacă mă întrerupi, dar deodată îmi pică fisa, şi realizez că fac acelaşi lucru, şi deodată tac, şi aştept ca cel care vrea să se certe cu mine să termine de vorbit. Şi abia apoi încep eu să-mi spun punctul de vedere. Dar e destul de posibil să fiu iarăşi întreruptă.

Şi mai sunt şi situaţiile în care eu pur şi simplu vorbesc, şi o persoană de lângă mine îşi aminteşte de o întâmplre datorită unui cuvânt/expresie/gest pe care-l/o fac/spun, şi începe să vorbească chiar dacă eu n-am terminat de vorbit. Şi mă trezesc zicând atunci "Mda, vorbeam şi eu..." şi persoana în cauză ori îşi cere scuze şi mă lasă să continui, ori nici nu mă aude şi continuă să vorbească. Sau, am un prieten, Alex, care mai zice uneori, cand e într-o situaţie similară "Hello, aici vorbeşte un om nu latră un câine" iar eu de ceva timp mai zic şi "Hello, aici colindă un om, nu latră un câine" ca şi Costel din Deko Cafe :))

Mda, asta sunt, şi aşa reacţionez când am ceva de spus şi nu sunt lăsată să mă desfăşor :))

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu