duminică, 30 ianuarie 2011

Prima mea leapsa

Un ceva: O lămâie cu bretele =))
O melodie: Akira Yamaoka- Promise
Un film pe care vreau să îl văd: Mean girls 2
Mă uit la: Monitor( la ce altceva ? )
Vreau să mă uit la: Tânăr şi neliniştit, episodul 10,247 :))
O formaţie: The All American Rejects
Un citat: Dream for tomorow, Live for today, Learn from yesterday
Îmi doresc: O pânză ca să pictez pe ea
Un cuvânt care te face să îl pronunţi de nenumărate ori: Iadu alb >:)
Dacă ai putea schimba culoarea cerului: l-aş face mov :X
Ai dori: să merg pe lună
sau să: zbor

Prima mea leapşa... n-am cui s-o dau mai departe

vineri, 28 ianuarie 2011

Things I like

~Îmi place muzica
~Îmi place să dorm
~Îmi place să cânt la chitară
~Îmi place să râd
~Îmi place să fac glume
~Îmi place să-mi petrec timpul alături de prieteni
~Îmi place să ies în oraş
~Îmi place să mă plimb
~Îmi place zăpada
~Îmi place vara
~Îmi place soarele
~Îmi place apa
~Îmi place Nestea de piersici :D
~Îmi place îngheţata
~Îmi place ciocolata
~Îmi place Prigat nectar cu capsuni si banane :D
~Îmi plac trandafirii
~Îmi plac crinii albi :X
~Îmi place să intru pe forum şi să postez
~Îmi place să văd atmosfera de pe forum, şi să simt că fac parte din membrii lui
~Îmi place să ştiu că măcar pe forum, în topicurile RPG pot fi alături de Sandra >:d<
~Îmi place să simt razele soarelui încălzindu-mi pielea treptat...
~Îmi place să văd fulgii de zăpadă prinşi în firele părului meu încâlcit de vânt
~Îmi place să mă bălăcesc în apa mării şi să simt valurile lovindu-mi pielea
~Îmi place să fac oameni de zăpadă, bulgări, să mă dau cu sania etc.
~Îmi place să simt nisipul fin printre degete [Btw: buna metoda de exfoliere a picioarelor :> :))]
~Îmi place să stau cu picioarele goale in nisip, praf, sau asfalt, cand merg la ţară [Deşi ultima nu e recomandabilă decât dacă vrei să dansezi step sau polka :))]
~Îmi place să pertrec timp alături de familie
~Îmi place să râd în ore de colegi sau alături de colegi
~Îmi place să stau în bancă alături de Dana şi să râdem în ore şi în pauze
~Îmi place să îmbrăţişez, şi să simt braţele celeilalte persoane înfăşurate strâns în jurul meu
~Îmi place să vorbesc cu Sandra şi Bianca
~Îmi place să o aud pe S. zicându-mi cele mai drăguţe lucruri pe care mi le-a zis vreodată o prietenă soră
~Îmi place să mă simt şi să mă comport ca un copil
~Îmi place să ştiu că pot vorbi oricând cu S. şi că va fi mereu "acolo" pentru mine
~Îmi place să citesc când îmi spune că mă iubeşte :X
~Îmi place să îi spun că o iubesc mai mult >:d< :X :))
~Îmi place să  îi aud vocea dimineaţa
~Îmi place să mă uit la filme
~Îmi place să citesc
~Îmi place să mă identific cu un personaj, o melodie, un vers, orice
~Îmi place să reuşesc să cânt o piesă la chitară, şi să ştiu că sunetele alea le fac eu cu degetele mele :X
~Îmi place scriu versuri şi să compun muzică pentru ele
~Îmi place să dau răspunsuri şi să îmi pun în evidenţă cunoştinţele
~Îmi place să îmi fie pusă gândirea la încercare, cu ghicitori, şi chestii asemănătoare
~Îmi place să mă simt iubită, importantă, apreciata
~Îmi place să ştiu că însemn ceva măcar pentru o singură persoană...
~Îmi place să mă gândesc la viaţa mea, să pun în balanţă trecutul, prezentul...
~Îmi place să visez la un trecut şi un prezent alternativ
~Îmi place să mă gândesc la viitor
~Îmi place să cred că totul va fi bine în final...
~Îmi place să dau tot ce pot, şi tot ce am mai bun în mine
                                                                                                                                                                    
~Îmi place să-mi trăiesc viaţa

Hope you like it :D
PS:Linia aia e un fel de rezulta, linie de suma, o luaţi cum vreţi :D :))

joi, 20 ianuarie 2011

Superstiţii

Ok, ştiu c-ar trebui să încep cu o scurtă prezentare a mea, dar hai să fim serioşi, chiar vă interesează? Eu cred că nu, aşa că hai să trecem peste asta (da' dacă totuşi vreţi, lăsaţi un comentariu şi o să văd ce pot rezolva :D).
Deci... Vi s-a întâmplat vreodata să aveţi un sentiment din ăla aiurea(ştiţi voi, sentimentul ala de care nu puteţi scăpa şi care vă seacă pe creier) şi să fiţi mai siguri ca Nostradamus că urmează să se întâmple ceva rău? Ceva de genul unei premoniţii( în care totul decurge extrem de rău) , când aveţi o senzaţie ciudată cum totul o să se ducă de râpă în cel urât mod posibil(vai, ce fel a sunat asta :)) Parcă ar fi fost o previyiune despre apocalipsă :)) )
Ei bine, eu am avut sentimentul ăsta (and it sucks). Mi s-a întâmplat de 2 ori şi amundouă au fost de curând. Acum mi se par nişte stupizenii absolute, dar atunci chiar m-am speriat un pic (defapt, un pic mai mult[defapt, mult])
Prima a fost anu' trecut. Era într-o zi (frumoasă cu două dimineţi) când mă întorceam de la şcoală. Pe drum realizasem că nu am chei. Sor'mea era la şcoală, avea repetiţii. Habar n-aveam cât urma să mai dureze aşa ca eu m-am hotarât sa fac o mică plimbărică până acasă. Dacă mergeam încet, ea ar fi ajuns cam la aceiaşi oră cu mine. Până la urmă, cât putea să dureze o repetiţie nevinovată (n-ar trebui să subestimaţi nicodată capacitatea oamenilor de a repeta înainte de o serbare de Craciun[no really, you souldn't!:))]) Tot drumul am sunat-o pe sor'mea incontinuu. Cand am vazut că nu răspunde, am început să le sun pe două colege ale mele care erau şi ele la reptiţie. Nimic! Una avea telefonul închis şi la cealaltă îmi intra căsuţa vocală. Între timp am ajuns în faţa blocului. Am fost nevoită să stau pe'afară pentru că nu aveam nici cheie de la interfon. M-am aşezat frumuşel pe scările din faţa blocului şi am reînceput să dau telefoane. Sor'mea nu raspundea în continuare, cele două colege-aceeaşi situaţie. Am sunat-o pe mama. Suna ocupat. Apoi m-am gandit să-l deranjez pe vecinu' de la 4, să coboare jos, ca să nu aştept singură pînă vine cineva. Dar când l-am sunat, nu răspundea.
Şi atunci am început să mă sperii. Era frig, eram singura, pe strada nu era absolut nimeni, nu puteam să iau legătura cu nimeni şi simţeam că urma să vina cineva cu o drujbă din spatele meu şi să-mi taie capul sau ceva de genu ăsta( deci în momentu' ăla chiar la asta mă gândeam eu :)) ştiu că e cam ciudat, dar şi tu ai fi făcut la fel dacă erai fix în situaţia mea). Era un fel de gând sinistru, ceva pe care nu prea pot să-l explic acum dar care m-a cam băgat în sperieţi.
Apoi mi-a trecut senzaţia asta, a început să-mi sune telefonul( primul lucru la care m-am găndit cand mi-a sunat telefonul a fost că era vreu criminal obsedat care îmi va spune ca mai am 3 minute de trăit :)) ). Era mama, apoi a venit tata acasă si totul a fost bine. :))
Acum e târziu şi nu vă mai povestesc si a doua situaţie pentru că-s un picuţ obosită. Dacă aţi trecut prin situaţii de genu' va rog lăsaţi un comentariu ca să ma amuz şi eu de voi cum cred că va-ti amuzat voi de mine acum :))

vineri, 14 ianuarie 2011

De ce?

Da, "De ce?". Una din cele mai penibile intrebari. Am auzit ca omul, cat traieste trebuie sa isi puna intrebari. Iar eu o fac in fiecare zi. Cred ca si voi. Iar "De ce?" e una din cele mai banale. Spre exemplu:
~De ce e iarba verde?
~De ce e cerul albastru?
~De ce zapada alba?
~De ce avem doua maini, doua picioare, doi ochi, o gura?
Si totusi, de ce nu ni se pare nimic in rneregula cu cele de mai sus?
~De ce imi place sa citesc?
~De ce am citit Harry Potter?
~De ce am descoperit forumul DarkMark?
~De ce m'am acomodat acolo?
~De ce mi'am facut prieteni pe care nici macar nu i'am intalnit?
~De ce imi place muzica?
~De ce imi place sa cant la chitara?
~De ce am vrut sa invat sa cant la chitara?
~De ce imi place sa ascult o melodie pana ma plictisesc de ea?
~De ce imi place sa scriu versuri?
~De ce imi place sa compun cate ceva pentru versurile pe care le scriu?
Si iarasi, de ce nu regret toate astea nici macar o secunda pe zi?
~De ce exista melodii al caror titlu nu se gaseste in melodie? :-?
~De ce exista melodii al caror titlu se gaseste doar intr'un vers al melodiei? :-?
~De ce exista si melodii in care titlul se regaseste din plin in versuri? :))
~De ce trebuie sa raspund din nou si din nou la topicurile RPG? :))
~De ce stau cu fiecare ocazie pe forum?
Si totusi, de ce nu ma deranjeaza cele de mai sus?
~De ce majoriatea oamenilor nu ma pot intelege?
~De ce nu le pasa unora din cei la care tin?
~De ce ma simt mai mereu nelalocul meu?
~De ce oamenii nu pot accepta defectele celorlalti?
~De ce unii oameni sunt incapatanati, altii certareti, superficiali, se enerveaza repede, isi varsa nervii pe cine nu trebuie, se supara din orice etc.[etc=lipsa de inspiratie :))]
~De ce se considera ca daca esti sincer, bun, modest, sensibil, esti slab?
Si totusi, De ce nu se pot schimba toate astea?
~De ce acest articol?
~De ce acest blog?
~De ce eu?
Cred ca nu voi sti niciodata...

joi, 6 ianuarie 2011

Mda...

Mi-a şoptit o păsărică acum câteva zile că dacă te respecţi, e musai să ai blog. Iar eu mă respect foarte mult. Dar lumea asta nu mai avea nevoie de încă un blog pe care să nu-l citească nimeni. Aşa că m-am hotărât să scriu pe blogul soră-mii pe care oricum nu-l citeşte multă lume, dar măcar pot să dau vina pe ea pentru asta :))
De ce a fost nevoie? Păi.... de vreo 2 zile de rugăminţi care au scos la iveală persuasiunea şi perseverenţa de care este capabila sor'mea. Apoi a urmat inevitabil momentul în care eram aşa de sătulă de toate implorările ei şi am hotărât să accept. Aşa că iată-mă!
Nu promit să scriu prea des, şi cand voi scrie voi avea ceva important de scris (adică, mai pe româneşte, n-o să vă săturaţi de mine prea curând că n-o să aveţi cu ce :)) )

Guess who...

An nou, temă nouă, autor nou...trei în unu "ca cafeaua".
Ce-i drept, nu m-am chinuit foarte mult cu tema, adică, am schimbat poza de fundal, culoarea titlului, şi cam atât. Dar nu vă interesează asta, nu? Ei bine, noul autor este sora mea, Manuela. Pam-pam :))
Am auzit o şoaptă cum că ar vrea să-şi facă blog şi i-am propus. Bine bine, nu a fost o şoaptă, a sunat mai degraba ca:
"Ia să-mi fac şi eu blog!"
Şi atât am aşteptat. De ce a fost nevoie să o conving să mi se alăture? Două zile de rugăminţi. Ca să zic drept, în jur de zece minute, pe parcursul a două zile :))
Şi, mă uit acum, ce frumos scrie în partea dreaptă a paginii numele nostru, şi lucrul ăsa mirobolant mă face să închei şi să aştept până scrie ea propriul articol.

luni, 3 ianuarie 2011

Review 2010

Păi, a mai trecut un an. Nici nu îmi dau seama uneori cum trece timpul. Dar, mereu e bine să te uiţi înapoi şi să vezi ce ai realizat. Îmi amintesc în mare cam fiecare perioadă din viaţa mea, iar ultimul an a fost într-adevăr deosebit.
Am început anul 2010 stând cu părinţii mei în noaptea de revelion. Eram deja fană Harry Potter, şi citisem primele cinci cărţi. Ştiam de câteva luni să cânt puţintel la chitară, şi încă învăţam. La începutul lunii februarie ştiu că am terminat cărţile, şi eram obsedată, am citit în perioada aia cam tot ce se poate despre Harry Potter, pe wikipedia, intram pe site-ul lui J.K. Rowling pe care l-am citit cap-coadă, şi rezolvat toate micile jocuri de acolo. Eram, da, oarecum, puţin mai mult, obsedată :D
Ştiu exact că pe 17 martie [:))], o fostă colegă, din generală, care citea şi ea HP mi-a spus că a găsit un site unde poţi să te sortezi, mi-a dat şi mie linkul în seara aia pe mess, m-am înregistrat, şi iată-mă, Alice Morris pe DarkMark. Şi forumul a intrat în viaţa mea şi e ca o parte din mine acum.
Ţin minte şi cum am cunoscut o parte din colegii şi prietenii soră-mii. Când am mers la cinema să vedem Avatar, la sfârşitul lunii februarie. Iar apoi, la o zi după Sf. Gheorghe, cum atât pe mine, cât şi pe 3 dintre colegele Manuelei le cheamă Georgiana, am ieşit în oraş. Am mai cunoscut câteva persoane, m-am împrietenit cu câţiva, şi am devenit parte integrantă a găştii, ca să zic aşa :)) Au urmat alte ieşiri în oraş, iar la începutul lunii Mai, cu o zi înainte de ziua soră-mii, mi-am început prima relaţie. Nu mi-e ruşine să spun că am avut un singur iubit până acum :D
Pe de cealaltă parte, a mai fost şcoala, ultimele luni alături de colegi, am început să mă înţeleg mai bine cu o parte din ei. Eram toţi stresaţi de testările alea naţionale, dar cheful de glume nu îl pierdeam niciodată. Am avut banchet, atât clasa mea, ât ţi cealaltă clasă de a 8-a din şcoală, şi a fost pur şi simplu bestial :X S-a terminat şcoala, am calculat medii, chestii, alea-alea, am dat bilingvul la engleză, m-am despărţit de prietenul meu, adică, mă rog, el s-a despărţit de mine, am suferit, am decis să rămânem prieteni, mi-am revenit, m-am împrietenit cu Sandra vorbind pe mess întruna, am plecat la ţară, am venit înapoi după o săptămână, am fost la ziua verişorului meu care împlinea 5 ani, după o zi-două m-am întors la ţară, şi am mai stat două săptămâni. A fost bine la ţară, m-am distrat, cu vărul meu, cu prietenii veniţi şi ei la bunici, a fost genial. Înapoi acasă, nu făceam prea multe, toată ziua citeam, şi stăteam la calculator, majoritatea timpului pe forum. De ziua tatălui meu, pe care am sărbătorit-o la vărul meu acasă, am sunat-o pentru prima oară pe Sandra, şi am vorbit o oră şi 14 minute[nu o oră şi un sfert [-( :))], iar apoi vorbeam din ce în ce mai des. Am cunoscut persoane noi, mi-am făcut noi prieteni, cam toată luna august am ieşit în oraş, înatâi o dată la săptămână, apoi din 3 în 3 zile, iar în ultima săptămână de vacanţă în fiecare zi am ieşit.
Şi, a început liceul. Am mers în prima zi cu sora mea, care e în a 10-a, tot în pedagogic, şi i-am salutat colegii ei pe care îi cunoşteam. Am mers în locul rezervat clasei mele, şi am aşteptat să termine ce avea toată lumea de zis :D După care am mers în clasă. Prima săptămână a fost cum a fost, îi cunoşteam pe toţi încet încet, dar, am devenit un colectiv unde ne înţelegem toţi bine între noi, cu mici excepţii, şi mă bucur că, într-un fel sau altul m-am aproiat de una dintre colege, mai mult decât de celelalte. M-am acomodat şi cu profii, şi cu liceul, şi e totul bine. Am mers la olimpiadă la engleză, faza pe şcoală, şi faza locală, dar nu am trecut mai departe. Mă pregăteam în fiecare marţi după ore pentru olimpiada la logică, cu încă şase colege ;)) M-am mutat din bancă de o grămadă de ori, dar m-am sedenterizat, şi nu vreau să mă mai mut :))
Pe partea cu chitara, am învăţat în timpul verii multe melodii, îi cântam Sandrei la chitară prin telefon, am luat-o cu mine la ţară, am cântat şi acolo, şi la şcoală, şi la liceu, cântam în pauze la liceu, era tare, chit că nu mă asculta mai nimeni :)) Odată cu începerea anului şcolar, am reînceput şi lecţiile de chitară, iar sora mea de pictură. Mergeam o dată pe săptămână, miercuri, şi la practică, şi la teorie, iar când terminam la 6 mergeam în sala de pictură şi o aşteptam pe sor-mea şi pe o colegă de-a ei să termine cu pictatul şi mergeam acasă.
În ultimele două săptămâni de şcoală, marţi şi joi rămâneam la şcoală pentru repetiţiile pentru serbare. A fost tare pentru că, am ajuns să cânt la chitară în faţa altor elevi ai liceului, şi pentru că am cunoscut mulţi elevi din alte clase, înclusiv vreo câţiva chitarişti :> Cu o zi înainte de serbare am cântat la chitară 3 piese, la o şcoală din oraş, unde proful meu predă muzică. A fost destul de tare, iar la serbare, am cântat două melodii în faţa profesorilor, şi a unor elevi, destul de numeroşi, partea proastă a fost că mi s-a dezacordat coarda a 5-a, şi eram îngrozită, dar tot a fost bine. Am mers la şcoala de arte la vernisajul expoziţiei de iarnă, iarăşi am cântat la chitară, şi am admirat tablourile studenţilor.
A urmat Crăciunul, pe care l-am petrecut acasă, iar în seara de 25 am mers la vecinul de la 4, şi am stat toată noaptea cu o parte din prietenii apropiaţi, şi am dansat, ascultat muzică, uitat la filme, şi jucat jocuri tâmpite, dar foarte amuzante. A urmat şi ziua mea, pe care am povestit-o, iar apoi ultimele zile din an, în care, am ajutat la treburile de prin casă, am făcut mâncare, alea-alea ;)) Iar în seara de Revelion, au venit rude la mine, am mers cu plugusorul la rude in oras, si ne mutam de la o casa la alta, pana am ajuns la verii mei acasa. De acolo, m-am întors la mine acasă, şi am stat o oră, până au venit doi prieteni şi ne-au luat pe mine şi pe sora mea, de am făcut revelionul la iubitul soră-mii acasă. Şi cam gata anul ăsta.

Dacă e să trag linie, pot să spun că în anul ăsta am câştigat şi pierdut prieteni, m-am maturizat, aş putea spune, am învăţat multe, atât informaţii, cât şi lecţii de viaţă, am învăţat să apreciez tot ce am, şi să profit de prezent.

"Nu privi în urmă cu mânie, sau înainte cu teamă,
Ci priveşte în jur cu atenţie" -> Right!