Ea...

O cheama Alexandra...o stiti sub numele de Sandra...sau Bell...pentru mine:"Sis" sau "Sandra" sau "Domnisoara Alexandra :-w" :))
Ei bine, dupa cum stiti din articolele trecute, Sandra este cea mai buna prietena a mea, din Campulung Moldovenesc, pe care o stiu de pe DarkMark, si pe care nu am avut ocazia sa o cunosc personal.
Stiu ca nu eram prietene prea bune, vorbeam pe mess doar lucruri despre forum, si chiar acum a intrat pe mess :)) Dar intr'o seara, vroiam sa ii zic un anume lucru, dar inainte sa apuc eu sa zic ceva a zis ca vrea ea sa ma intrebe ceva, si era legat de ce vroiam eu sa ii zic. Si fara sa am vreun motiv, i'am povestit o parte din viata mea, si problemele pe care le aveam acum cateva luni. Pur si simplu stiam ca pot sa am incredere in ea, si ea la randul ei mi'a povestit o parte din problemele ei. Si incet incet, ea tot ascultandu'ma, si dandu'mi sfaturi, ne'am imprietenit. Si vorbeam foarte des pe mess, pana intr'o seara cand am era la tara, si vorbeam pe mess, ea fiind pe telefon. Si am facut schimb de numere, si peste vreo 2-3 zile am sunat'o. Si am vorbit o ora si 14 minute[Nu o ora si un sfert, o ora si 14 :-w] despre o gramada de subiecte, si am mai fi vorbit daca nu eram data in urmarire de sora si de varul meu :)) si acum vorbim des la telefon, si mai mereu in jur de o ora, mai putin dimineata, cand vorbim inainte de scoala, in jur de 10 minute. Si vorbim si pe mess cat de des putem, si prin mesaje prin ore. Inca nu pot sa imi dau seama cum de avem de vorbit atat de multe, dar e un sentiment placut sa vorbesti cu cineva care te intelege, si stie mereu ce sa zica pentru a te face sa te simti mai bine. Tind sa cred ca distanta dintre noi [ vro 500 de km, eu fiind din Galati :-? ] ne'a apropiat intr'un fel. Si e si o prietenie mai puternica.
De asemenea, Sandra are un accent moldovenesc nu foarte pronuntat, dar foarte dragut, cu care m'am obisnuit, si nici nu il mai observ, decat atunci cand vorbim despre accentul ei :)) si tin si acum inte ce mi'a zis la telefon, dupa ce a zis alo: "Nunima mea prin internet si telefon". Nunim inseamna "sora" in coreeana, poveste lunga :-j Si imi mai plac si certurile noastre puerile, cand ne contrazicem cine iubeste mai mult pe cine :)) dar nu ne'am mai contrazis de mult :-? Si imi place si cum eu ii zic S. sau B. si ea imi zice G. ca in GossipGirl :)) Imi place cand pun telefonul pe difuzor si ii cant la chitara diverse melodii, si ea spune ca e foarte tare, si mama imi zice ca nu sunt normala la cap :)) Si sa ascultam amandoua White Horse de la Taylor Swift si Over and Over de la Three Days Grace, si sa ne gandim ca le'as canta intr'una la chitara daca ar fi aici sau eu acolo.

Dar, nu e totul "numai lapte si miere" din pacate :-< Stiti cum e sa vrei sa plangi pe umarul cuiva? Pun pariu ca da. Stiti cum e sa vrei sa imbratisezi o persoana doar pentru ca ai nevoie de o imbratisare? Pariu ca da. Dar stiti cum e cand persoana respectiva nu e langa tine? Nu prea cred[Unii poate veti spune da aici, totusi ;))] Dar e destul de greu. Uneori ma gandesc ca...imi e dor de ea...dar nu e o exprimare tocmai fericita...cand iti e dor de cineva, inseamna sa iti lipseasca clipele cand acel cineva era langa tine, dar cum noi nu ne'am intalnit niciodata, nu vreau sa ma exprim asa. Pot sa spun doar ca...imi lipseste, si nu pot exprima in cuvinte cat de mult tin la ea si cat de mult mi'ar dori sa fie aici. As putea scrie 5 articole la fel de lungi ca asta despre Sandra si tot nu m'as plictisi. Tin la ea fiindca e o prietena adevarata, ca mereu isi face timp sa vorbeasca cu mine, ca mereu stie ce sa zica, sau macar incearca sa'mi dea cele mai bune sfaturi, pentru ca imi lipeste un zambet tamp pe fata cu buna ei dispozitie, si mereu imi ridica moralul, si pentru ca ma face sa rad pana nu mai pot cu glumele ei si comentariile de pe Facebook. Pentru ca isi face griji pentru mine, pentru ca ar uita de probleme ei doar ca sa ma ajute cu ale mele, si pentru ca e incapatanata si insista sa nu vorbeasca despre problemele ei :-w [ nu a fost nicio aluzie, S. :-" :))] Si pentru ca mi'as da si viata pentru ea daca ar fi nevoie, si stiu ca suna ca un cliseu, dar chiar asa este, fiindca tin mult la ea :X Si pentru ca ne'am dori amandoua sa ne intalnim macar o data si sa petrecem ceva timp impreuna, fiindca altfel, ne e foarte greu.

Dar pana atunci, ne multumim cu Mess, mesaje, telefon, forum, facebook, si ne bucuram de timpul in care vorbim, chiar daca uneori uitam amndoua cat e de rau ca nu suntem in acelasi oras, sentimentul ala imposibil de descris e mereu acolo :-<