Superstiţii

Ok, ştiu c-ar trebui să încep cu o scurtă prezentare a mea, dar hai să fim serioşi, chiar vă interesează? Eu cred că nu, aşa că hai să trecem peste asta (da' dacă totuşi vreţi, lăsaţi un comentariu şi o să văd ce pot rezolva :D).
Deci... Vi s-a întâmplat vreodata să aveţi un sentiment din ăla aiurea(ştiţi voi, sentimentul ala de care nu puteţi scăpa şi care vă seacă pe creier) şi să fiţi mai siguri ca Nostradamus că urmează să se întâmple ceva rău? Ceva de genul unei premoniţii( în care totul decurge extrem de rău) , când aveţi o senzaţie ciudată cum totul o să se ducă de râpă în cel urât mod posibil(vai, ce fel a sunat asta :)) Parcă ar fi fost o previyiune despre apocalipsă :)) )
Ei bine, eu am avut sentimentul ăsta (and it sucks). Mi s-a întâmplat de 2 ori şi amundouă au fost de curând. Acum mi se par nişte stupizenii absolute, dar atunci chiar m-am speriat un pic (defapt, un pic mai mult[defapt, mult])
Prima a fost anu' trecut. Era într-o zi (frumoasă cu două dimineţi) când mă întorceam de la şcoală. Pe drum realizasem că nu am chei. Sor'mea era la şcoală, avea repetiţii. Habar n-aveam cât urma să mai dureze aşa ca eu m-am hotarât sa fac o mică plimbărică până acasă. Dacă mergeam încet, ea ar fi ajuns cam la aceiaşi oră cu mine. Până la urmă, cât putea să dureze o repetiţie nevinovată (n-ar trebui să subestimaţi nicodată capacitatea oamenilor de a repeta înainte de o serbare de Craciun[no really, you souldn't!:))]) Tot drumul am sunat-o pe sor'mea incontinuu. Cand am vazut că nu răspunde, am început să le sun pe două colege ale mele care erau şi ele la reptiţie. Nimic! Una avea telefonul închis şi la cealaltă îmi intra căsuţa vocală. Între timp am ajuns în faţa blocului. Am fost nevoită să stau pe'afară pentru că nu aveam nici cheie de la interfon. M-am aşezat frumuşel pe scările din faţa blocului şi am reînceput să dau telefoane. Sor'mea nu raspundea în continuare, cele două colege-aceeaşi situaţie. Am sunat-o pe mama. Suna ocupat. Apoi m-am gandit să-l deranjez pe vecinu' de la 4, să coboare jos, ca să nu aştept singură pînă vine cineva. Dar când l-am sunat, nu răspundea.
Şi atunci am început să mă sperii. Era frig, eram singura, pe strada nu era absolut nimeni, nu puteam să iau legătura cu nimeni şi simţeam că urma să vina cineva cu o drujbă din spatele meu şi să-mi taie capul sau ceva de genu ăsta( deci în momentu' ăla chiar la asta mă gândeam eu :)) ştiu că e cam ciudat, dar şi tu ai fi făcut la fel dacă erai fix în situaţia mea). Era un fel de gând sinistru, ceva pe care nu prea pot să-l explic acum dar care m-a cam băgat în sperieţi.
Apoi mi-a trecut senzaţia asta, a început să-mi sune telefonul( primul lucru la care m-am găndit cand mi-a sunat telefonul a fost că era vreu criminal obsedat care îmi va spune ca mai am 3 minute de trăit :)) ). Era mama, apoi a venit tata acasă si totul a fost bine. :))
Acum e târziu şi nu vă mai povestesc si a doua situaţie pentru că-s un picuţ obosită. Dacă aţi trecut prin situaţii de genu' va rog lăsaţi un comentariu ca să ma amuz şi eu de voi cum cred că va-ti amuzat voi de mine acum :))